Eu sunt acel ce va opresc, timid, din drum
Cu vorbe simple, altfel n-am stiinta,
Ca transformata-i tara-ntreaga-n scrum,
Iar noi participam senini la umilinta.

Sunt gandul vostru bun catre dreptate,
Va amintesc, discret, de ce traiti
Si ca sa nu uitati iubirea pentru frate
V-as biciui si v-as lega ca pe smintiti.

Eu fulger patimas in mintea proasta,
Va chinuiesc cu ganduri grele, de granit,
Ma lupt etern cu constiinta voastra,
Degeaba ve-ti muri-mpacati de n-ati trait.

Sunt vantul ce-ti macina, sacaitor, suflarea
Cand gerul iernii stapan e-n firea ta,
Te strang in chingi secatuind puterea
Din bratul ce cu sete se pregatea a da.

Sunt spicele de grau care iti umfla matul,
Te saturi tu de mine, satul de tine sunt,
Stiu c-ai manca romane, sarmaua si carnatul
Far' sa gandesti o clipa ca-i foame pe pamant.

Sunt linistea parsiva din fata casei tale,
Cheia cand bagi in broasca, stresat in jur privesti,
Nu meriti sa ai tihna cand altu-n strada moare
Iar tu atent la tine nici nu te sinchisesti.

Iti colcae ficatul de fum, sunci si borhot,
Abia respiri prin boala, mizerie si vicii,
Eu iti intind o mana din cloaca sa te scot
Dar esti infipt in lene, prostie si capricii.

Sunt sangele ce-n tine freamata a viata
Inchis in colivia prejudecatii tale
Si ard de ani de zile mocnind intr-o paiata
Ce teama-i e de sine si de trairi fatale.

Fa-ti singur viata buna cand nimeni nu ti-o face,
Cand cei ce te slujesc iti fura ce-ti ramane
Ridicate si lupta-n razboiu pentru pace,
Nu astepta din ceruri… deasteapta-te romane!


Fa-ti imnul tel in viata si steagul datorie,
Arata lumii toate ca poti da un indemn!
Familiei ofera-i samanta de mandrie,
Iar tarii daruieste-i, romane, un om demn!

Abonează-te si primește ultimele noutăți
Scrieţi codul de control "9706"
Sau foloseste acest feed RSS
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one