Asteptarea moarte n-are!

Astazi avem voie sa visam, dar peste fix o saptamana ori visul de azi va deveni realitate ori se va transforma intr-un cosmar pe termen lung. Turcia si Olanda au jucatori mai buni, si turcii si olandezii sunt favoriti, si unii si altii au investit si investesc in fotbal bani si pasiune ceea ce-i face sa merite un success in fata Romaniei. Pe ce ne bazam noi in aceste dispute? Pe vise, pe speranta ca noi vom prinde o zi buna iar ei una proasta, pe iluzia ca jucatorii romani pot forma o echipa valoroasa, pe norocul nostru si pe ghinionul lor. De obicei nu ne iese, tocmai de aceea speram ca ne poate iesi acum.

Spuneam dupa meciul cu Andorra ca o calificare pentru Brazilia 2014 nu este prea indicata in dauna reconstructiei, dar iata ca nu sunt consecvent. Dorinta imi invinge ratiunea, ziua de azi pare mai importanta decat viitorul, asa ca astept doua rezultate pozitive. La urma urmei eu sunt doar un suporter, am voie sa judec cu sufletul.

De obicei nu-mi place jocul la egal. Un meci nul este un meci in care nimeni nu castiga, ci ambele combatante pierd cate doua puncte. Nu numai ca nu-mi place, dar detesc scorul de 0-0, adica un interval de timp in care practic nu s-a intamplat nimic. Si totusi pentru Romania, aceste doua meciuri care urmeaza, ar fi ideal daca s-ar incheia la egalitate si nu m-ar deranja deloc doua rezultate de 0-0, dupa partide anoste si lipsite de spectacol. Este pentru prima data cand il vad pe Piturca omul potrivit. El regale egalului, fanul numarul unu al jocului la 0-0, are acum ocazia sa-si puna in aplicare maretul plan. O sa-i iasa?!?

Este adevarat ca Romania nu ar castiga, dar la fel de adevarat este ca Turcia si Olanda ar pierde puncte cu romanii. In situatia in care ne aflam este déjà foarte bine daca putem sa-i incurcam pe altii. Am ramane astfel in carti, am putea astepta greseala adversarului ... am putea avea noroc sa zarim Brazilia. Mai da-o-ncolo de reconstructive, mai da-l dracu de viitor, nu avem in cap decat Brazilia, Rio, soare, plaja, brazilience ...

Turcii insa nu viseaza. Turcii sunt pragmatici precum italienii, organizati ca nemtii si mai seriosi decat francezii. Nu au talente deosebite ca spaniolii, nu au o scoala de fotbal de elita asemeni olandezilor, dar au o incredere crancena ca si ei pot. De obicei nu se impiedica cu de-al de noi, dar in fotbal nu se stie nicioada. Mai vine din cand in cand un Stefan, un Vlad sau un Mihai care sa le puna bête-n roate. Acum poate fi batranul Mutu, sau tanarul Grozav sau oricare altul. Noi nu putem decat sa asteptam istoria sa-si cearna nisipul.

Cu  Olanda treburile sunt si mai complicate. Astia sunt chiar buni. Si-n atac, si-n aparare, si tehnic, si tactic si cum vreti. Au scoala, au talente, au totul. Cu ce i-am putea surprinde? Eu nu stiu, asta e treaba lui Piturca, doar n-ar fi prima oara. Poate vor fi neatenti, poate ne subestimeaza, poate n-au chef, poate-s obositi ... poate-i prostim si de data asta.

Asta este strategia de baza in Romania: asteptam sa-i prostim. N-a fost data trecuta, poate fi data asta, sau poate data viitoare. Poate pe astia, poate pe altii ... poate cu cei de azi, poate cu cei de maine ... poate. De ce sa investim, de ce sa construim, de ce sa ne batem capul cand putem sa asteptam. Vorba aia: asteptarea moarte n-are. Eu, desi ma astept sa ne-o luam grav, sper ca poate de data asta ... poate.

Abonează-te si primește ultimele noutăți
Scrieţi codul de control "5699"
Sau foloseste acest feed RSS
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one