MIRAJ - Corabie peste Atlantic

Nu m-am grabit sa comentez evolutia tricolorilor in primele doua jocuri din grupele catre Rio pentru ca prestatia echipei si rezultatele nu sunt elocvente. Am vazut ceva ambitie, am sesizat o urma de organizare, precum si incercarea balmajita a lui Marica de a se transforma in lider, de a trage echipa dupa el. M-am bucurat de sase ori si n-am suparat doar la victoria Turcilor cu Estonia. Am vazut totodata un Bourceanu jucatorul meciului, lucru nepermis la o partida cu Andorra. Am vazut de asemenea o strategie cu doi inchizatori, de neimaginat in conditiile in care trebuia sa imaginam faze de poarta nu se recuperam disperati baloane in jumatatea noastra. Dar nu ma apuc eu acum sa-i dau lectii de asezare in teren lui Piti dupa 6 goluri marcate si nici unul primit.

Victoria din Estonia ma bucura doar la gandul ca totusi acolo vor fi echipe, contracandidate la locul doi, care vor lasa puncte. Succesul cu Andorra nu spune nimanui nimic dar da bine la golaveraj. La prima vedere, privit pe fuga, un golaveraj de 6-0  strecoara putina teama in inima rivalilor si ar putea da incredere baietilor nostri.

Drumul catre Brazilia pare inca prea greu de strabatut, obstacole teribile ne asteapata de pe Podisul inalt al Anatoliei pana pe Campia Panonica si de acolo inainte spre miazanoapte. Apoi va trebui sa traversam pe o corabie invechita, subrezita si deloc reparata de ani de zile, un ocean de neincredere si nonvaloare. Nimeni nu mai crede in matelotii ce navigheaza pe vasul nationalei. Nici macar capitanul nu mai e privit cu ochi buni desi are cateva debarcari reusite in cariera. Peste ele s-a asternut un strat gros de praf.

Brazilia este un miraj, aici, in tara unde fotbalul este nu sport ci religie, aici trebuie sa ajunga niste baieti care nu prea stapanesc tainele acestui cult. Eu unul nu cred in aceasta echipa, sper sincer, dar nu cred. Obiectivul calificarii este prea indraznet daca privim locul pe care ne-am clasat dupa ultimele preliminarii si asta o stim cu totii. De aceea nici nu este acesta obiectivul oficial. Obiectivul trebuie sa ramana formarea unei echipe de viitor care nu doar sa spere intr-o calificare, ci sa o obtina fara emotii. Emotiile pot sa apara abia la turneul final. Piturca m-a dezamagit putin pentru ca furat de mirajul calificarii, am impresia ca a uitat care ii este obiectivul si risca sa-si piarda busola. Mare grija caci e greu pe mare fara busola.

Observ apoi ca cele mai aprinse discutii au aparut cu privire la selectia jucatorilor si nu mai inteleg nimic. Mai intai spunem ca vrem sa construim o echipa de viitor si ca prezenta la Mondialul Brazilian nu este obligatorie. Pana aici am inteles. Nu inteleg insa cum sa construiesti o echipa de viitor cu jucatori trecuti de 30 de primaveri. Aici caz particular este Sinmirtean, care, neconvocat fiind a starnit o isterie generala in toata lumea fotbalului. Trecand peste balmajeala strategiei pe termen mediu si lung al stafului nationalei ma lovesc de istetimea fara margini a priceputilor in ale fotbalului. Asi spune mai urat dar nu vreau sa-i supar ci doar sa-i alint. Cum sa vrei ce nu-ti doresti si sa-ti doresti ceea ce nu vrei?! Oare chiar este necesara o calificare la mondiale sacrificand viitorul? Ce ar putea face acesti baieti la un turneu final in afara de a sta cu dosu-n poarta protejati de 3-4 inchizatori.

Pai, bre, ce sa caute nea Sinmartean la nationala, sau mai nou Batranul Mutu pe care il asteptam ca painea calda? V-ati gandit cati ani vor avea astia peste inca patru? Gandeste oare cineva vreodata in tara asta mai departe de varful nasului. Jucatorii trecuti de 30 de ani, vor avea la finalul viitoarelor calificari minimum 34. Deci ce viitor avem cu ei? Va spun eu: la vremea respectiva multi se vor fi apucat déjà de antrenorat, de manageriat, de analizat sau de pescuit.

Prezentul submediocru ne impinge astazi catre un viitor mai bun cu conditia sa stim sa ne acceptam starea de fapt si sa nu ne fie frica sa actionam in consecinta. Da, suntem slabi. Asta este realitatea. Nu exista baza de selectie. Pai atunci s-o formam. Nu  exista conditii pentru performanta. Atunci sa le creem. Nu exista interes si bani. Nimic mai simplu: sa producem. Spre exemplu eu iubesc fotbalul, mult, si drept urmare sunt dispus sa dau ceva din putinul care-l am si pentru sport. Cum fac? Cui dau? Cine ce face cu banii mei? Dar acestea sunt deja basme asa ca sa revenim cu picioarele pe pamant la ziua de astazi.

Acolo unde sunt probleme exista intotdeauna si solutii. Trebuie doar sa vrei sa le gasesti. Iata care sunt datele problemei:

1.       Liga 1 nu produce jucatori de valoare cu suficienta experienta internationala

2.       In campionatele externe sunt putini jucatori care sa joace la nivel inalt

3.       Jucatorii romani de la echipe de top din Europa sunt nu sunt constant folositi

4.       De ani de zile din randul copiilor si juniorilor nu mai apar talente deosebite

5.       Antrenorii romani care se ocupa de copii fie nu se pricep, fie nu-i intereseaza performanta

Acestea fiind neajunsurile ne gandim ca rezolvarea nu poate fi prea coplicata. Din nefericire este.

In primul rand ca sa produci jucatori, sa devii un soi de pepiniera, trebuie investiti bani multi si pe termen lung. Improbabil sa se rezolve ceva prea curand.

Sa cresti sportivii pana la o anumita varsta dupa care sa-i trimiti pe cei care au calitati la scoli occidentale ar fi o solutie mai ieftina dar riscanta, greu de controlat si monitorizat.

Sa fortezi cluburile din prima liga sa utilizeze un numar obligatoriu de jucatori tineri, sub 20 de ani, care sa creasca langa cei mai experimentati seamana a dictatura. Plus ca nu prea au langa cine sa creasca si de la cine sa invete.

Sa oferi cetatenie jucatorilor straini din prima liga si sa-i convoci la nationala ar merge dar nu prea ai pe cine alege. Dar daca ai avea?

Eeee, aici se naste o noua discutie. Recunosc ca imi placea mai mult fotbalul cand in echipele ilaliene jucau italieni ori cand nationala Germaniei era formata din nemti. Astazi lucrurile s-au schimbat, fotbalistii sunt niste mercenari ( cuvantul este prea dur ) care lupta pentru cine plateste si pentru cine-i doreste. Exista in lume tari care produc fotbalisti buni. Prea multi pentru a prinde nationala tarii lor. In situatia in care se afla fotbalul romanesc contemporan, pe termen scurt si mediu, eu cred ca trebuie facut cam asa: se vor monitoriza jucatori buni la nivel de tineret, din tarile cu scoli recunoscute de fotbal, care nu reusesc sa acceada pana la prima lor reprezentativa. Acestia vor fi atrasi in Romania, li se va da cetatenie si vor fi convocati la nationala. Intre timp se va face un plan de investitii termen lung in junior sub coordonarea unor specialist straini. In cativa ani juniorii vor ajunge seniori si atunci cand va veni vremea sa fie promovati la echipe de Liga 1 vor avea de la cine invata. Chiar daca pentru inceput nu vor fi adusi fotbalisti de top oricum sunt mai buni decat ai nostri.

P.S. Asta asa in mare, pe scurt. Si nu-mi spuneti ca nu sunt bani. Daca ai cap banii se fac. Stiti cat platesc televiziunile pe Liga 1? Deci sunt bani.

Abonează-te si primește ultimele noutăți
Scrieţi codul de control "5699"
Sau foloseste acest feed RSS
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one