Nationala lu' Doamne Fereste
Normal ca dupa o infrangere dureroasa iti vine sa te iei de selectioner, de liderii nationalei ori de conducatorii fotbalului romanesc. Surpriza insa! Nationala Romaniei n-are un selectioner ci un antrenor invechit si incalcit in propriile idei fixe. N-are lideri ci doar niste copii dezorientati cu personalitate ambigua. Iar despre conducatori stim cu totii ca ei apar doar in acte si la combinatii specifice.
Dar vina nu este a lor ci a noastra a celor ce-i indragim. Desi stim de ani de zile ca nu putem mai mult, ca asta le este valoarea, totusi de fiecare data ne asezam comod in fotoliu si asteptam cu sufletul la gura dar plini de incredere revirimentul. Un meci mare, un fotbal modern, un succes care sa ne refaca orgoliul terfelit. Nimic. Niciodata nimic. Cu toate acestea de fiecare data speram. Ne uitam la astia mici si ne gandim la aia mari. Din pacate aia mari sunt de acum aproape batrani iar astia mici nu vor mai creste nicicand.
Slovenia a fost mult peste baietii nostri. Nu trebuie sa-i mai ponegrim. Buni rai sunt ai nostri. Asa cum parintii isi iubesc copilul oricum ar fi acesta, la fel trebuie sa tratam si fotbalistii caci sunt practic copiii nostri. Toata Romania le influenteaza cresterea. Mediul social bolnav le dezvolta comportamentul extrasportiv, mediul cultural si educational, inexistent, le transmite mesaje interioare fara viata, mediul economic precar ii face sa inteleaga ca banii, doar banii, conteaza, iar mediul sportiv le cumuleaza pe toate si creeaza mici monstruleti agramati, aroganti, plini de vicii vulgare, gata oricand sa te scuipe convinsi fiind ca simplul fapt de a da aiurea cu sutul in minge le creeaza drepturi si favoruri la care altii nici n-au voie sa viseze.
Si poate ca au dreptate, poate ca peste tot in lume fotbalistii sunt rasfatati. Ei reprezinta o dogma aparte, clasa semizeilor, pentru ca, trebuie sa recunoastem, au putere asupra noastra. Au puterea de a ne face sa ne simtim mandri sau umiliti, au puterea de a ne bucura sau intrista, au puterea de a ne face sa iubim sau sa uram. Cine mai are atata putere?
Fotbalistii romani insa nu mai au aceasta putere caci nici nu-i iubim, nici nu-i uram, ci ii privim, asa cum ne privesc si ei, reci, indiferenti. Si, desi reusesc adesea sa ne intristeze, in loc sa ne simtim umiliti suntem de-a dreptul scarbiti,caci sunt crescuti in anumite conditii, intr-un mediu propice smecheriilor si furaciunilor, unde verticalitatea, onoarea si corectitudinea sunt privite circumspect de catre cineva care le-a luat aceasta putere de a seduce.
Deci ce am putea sa mai vorbim despre fotbalul practicat de fotbalistii selectionati la echipa nationala? Care echipa, a cui nationala, de unde fotbalisti si despre ce fotbal sa vorbim?!? Infrangere in fata Sloveniei nu a fost la limita si nu s-a masurat in goluri ci in zeci de ani distanta departare de o fata acceptabila a fotbalului romanesc.
Din urma nu vine nimic, tot astia. Acelasi gen de fotbalisti si acelasi fotbal imbacsit ne vor incetosa privirile ani multi de acum inainte. Este bolnavicios sa asteptam o calificate la un turneu final si judecand rece, chiar daca am obtine-o n-ar fi prea grozav. Fortand un pic si pastrand o nota tragica ar fi ca si cum un muribund s-ar simti doua saptamani mai bine crezandu-se astfel vindecat. La ce ne-ar folosi?
Trebuie mai intai sa ne schimbam noi, trebuie inainte de toate sa-i schimbam pe ei si trebuie mai ales sa facem aceste schimbari in bine. Ne trebuie un plan conceput cu mintea limpede, avem nevoie de onoare, de mandrie, de credinta in fortele proprii. Si asta nu doar in sport. Sa nu uitati ca si sportivii sunt produsul societatii romanesti, a investitiilor care se fac in ei, nu neaparat financiare, sunt intruparea spiritului unui popor. Ma uit la ei si vad poporul roman, va vad pe voi si ma vad pe mine. Deci pe cine sa fiu suparat?


S-auzim de bine si de rezultate bune!
Abonează-te si primește ultimele noutăți
Scrieţi codul de control "5699"
Sau foloseste acest feed RSS
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one