Poveste cu final asteptat

A fost o seara a derbiurilor in Europa. Nu si in Romania caci anuntat drept un mare derby, jocul dintre Steaua si CFR Cluj a fost pana la urma doar un joc. Un joc de a soarecele si pisica daca vreti care s-a dovedit in final o joaca de copii pentru stelisti. Liderul la zi si in viziunea multora viitoarea campioana a sters pe jos cu actuala campioana. Nu cred ca exagerez cu nimic. Pentru cine nu a vazut meciul si isi face o idée doar din prisma scorului si poate a unui rezumat trunchiat, disputa poate parea una echilibrata. Total fals.

Ceferistii au parut epuizati inca din start, neconcentrati la importanta partida, neincrezatori in fortele proprii. Au contat probabil si absentele desi personal nu cred. Andone a trimis pe gazon un prim 11 hotarat sa apere o infrangere. Nu puteau spera la mai mult deoarece CFR a trecut rar centrul terenului si aproape ca nu au ajuns in careul stelist acolo unde fundasii Stelei nici macar n-au excelat prin precizie si siguranta, ba dimpotriva. Campioana a aratat cel mult ca o echipa de Divizia B. Am spus dupa meciul cu Braga si acum repet: cu o astfel de strategie nu se poate castiga in campionat. Sunt sigur ca Ando va schimba lucrurile dar sa nu fie prea tarziu caci, in opinia mea, CFR este in pericol sa nu prinda cupele europene in sezonul viitor.

Trupa lui Reghe pare ca a facut pasul catre o alta categorie. Steaua chiar si atunci cand pierde iti lasa o impresie buna, iar asta se numeste calitate. In primul sfert de ora au fost trei, daca nu chiar patru faze periculoase la poarta ardelenilor. Apoi jocul s-a mai echilibrat dar presingul si recuperarile repetate ale ros-albastrilor in treimea neutra au impins mereu jocul catre careul clujenilor. Combinatiile rapide pe spatii mici urmate de pase catre laturile terenului au facut deliciul celor 35000 de spectator. Nu insa si centrarile ori finalizarile care lasa inca mult, mult de dorit.

A doua repriza a inceput la fel ca prima, stelistii beneficiind de trei sanse de a deschide scorul in doar cinci minute irosite insa caci era timpul sa iasa la rampa portarul cefereului. In partea secunda clujenii au ramas in meci in special datorita portarului. Si cand cei din tribuna incepusera sa se gandeasca ca-i scapa printre degete pe ardeleni a venit si golul. O faza frumoasa urmata de o centrare fireasca si un sut simplu. Gol si tribunele explodeaza. Clujenii puteau egala pe final insa Steaua de astazi iubeste fotbalul iar fotbalul o iubeste astazi pe Steaua. Pare un scenariu de film, o poveste pe care stelistii o asteapta demult venita, iata, atunci cand se asteptau mai putin si de unde se asteptau mai putin.

O teorema a fotbalului spune ca succesul unei echipe vine atunci cand suporterii pot rosti primul 11 fara sa stea pe ganduri. Partea si mai buna la Steaua lui Reghe este ca primul 11 contine, fortand putin,  cam 15 -16 jucatori. De aici vine forta echipei, de aici curajul ca in lipsa oricui are cine sa joace.

Nu inteleg insa doua aspecte pe care le-am mai adus in discutie. Nu pricep nici mort de ce Bourceanu executa cate 20 de faze fixe pe meci degeaba. Executii total anapoda din care nu iese aproape niciodata nimic. Dar nimic. Apoi, raman la fel de uimit cum Tanase, inexistent in banda stanga, tine locul ocupat obligandu-l pe Chipciu sa se chinuie pe dreapta desi exista si acolo o solutie mult mai buna, dovedita si in meciul de fata, Adi Popa.

Dar acestea sunt probleme la care doar antrenorul Stelei are rezolvarea. Eu am sa ma limitez la a scrie ce-am vazut si am vazut o echipa care promite, in primul rand prin atitudine, dominand o alta care prin joc nu ne mai spune nimic.

S-auzim de bine si de rezultate bune!

Abonează-te si primește ultimele noutăți
Scrieţi codul de control "9706"
Sau foloseste acest feed RSS
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one